Vom continua cu deschiderea saga din Iliada., Înainte de a ataca Troia, grecii au atacat mai întâi și au demis orașele aliaților lor din jurul Troiei și au dus multe dintre tinerele lor ca concubine noi, regele Agamemnon a câștigat tânăra Chryseis, în timp ce Ahile a câștigat frumusețea Briseis.Chryses, tatăl lui Chryseis, preot la Apollo, vizitează tabăra armată a inamicului, tabăra grecilor, singură, neînarmată, aducând o răscumpărare pentru iubitul său Chryseis., Lui Chryses nu i se arată ospitalitate de către regele Agamemnon, dar i se spune nepoliticos să plece de unde a venit, ceea ce a înfuriat inițial zeii, această rupere a ospitalității este ceva ce pur și simplu nu faci.Iliada Blog 1 http://www.seekingvirtueandwisdom.com/iliad_blog01/
Chryses are o singură opțiune, se roagă lui Apollo. Apollo, zeul medicinei și zeul ciumei, își împușcă săgețile sfinte printre greci lovind mai întâi câini, ei catâri, apoi oameni, infectând mulți în tabără cu ciuma.,timp de nouă zile, ciuma a izbucnit, iar în a zecea zi, Ahile a cerut unui văzător să privească motivele zeilor, iar după un Augur a răspuns:
„zeul este înfuriat pentru că Agamemnon și-a disprețuit preotul,
A refuzat să-și elibereze fiica, a refuzat răscumpărarea.”
regele Agamemnon nu a fost un rege absolut, el a fost doar liderul expediției. Ahile și Odysseus și Nestor și oamenii valoroși au fost regi în sine, respectând autoritatea lui Agamemnon pe durata Războiului Troian., El este obligat în Consiliu să renunțe la premiul său, tânăra fată Chryseis tatălui ei Chryses, pentru binele armatei grecești, dar nu o predă cu noblețe, se comportă prost, se comportă ca un copil răsfățat, cerând:
„Adu-mi un alt premiu și direct,
altfel eu singur din Argives merg fără onoarea mea.
asta ar fi o rușine. Sunteți cu toții martori,
uite-premiul meu este smuls!,dar ceea ce este în joc nu este premiul său, ci mândria lui, îl mustră pe Ahile:
voi „lua Briseis în toată frumusețea ei, propriul tău premiu –
astfel încât să poți învăța cât de mult sunt mai mare decât tine!Ahile a început să-și scoată sabia și să-l omoare pe monarh pe loc, dar Athena intervine și el își alunecă sabia înapoi în teacă. Ahile în loc să-l lovituri de bici cu cuvinte furioase:
„amețitor beat, cu ochii câinelui tău, inima ta fawn lui!,
N-am văzut brațul cu trupe și du-te la luptă
sau risc o ambuscadă dotat cu Ahaia este ales de oameni,
n-ai curajul, puteți vedea moartea venind.
mai sigur de departe, veți găsi, pentru a incursiune prin tabără,
rechiziționarea premiul de orice om care vorbește împotriva ta.
Regele care devorează poporul său! Pleavă fără valoare, bărbații pe care îi conduci.,profesorul Elizabeth Vandiver este de părere că Agamemnon a făcut mult mai mult decât să-i jefuiască concubina lui Ahile, că în orgoliul său nu și-a dezbrăcat armura, ci mai rău, i-a dezbrăcat onoarea și gloria, făcându-l să-și piardă fața în fața tovarășului său. Într-adevăr, câștigarea respectului și evitarea rușinii este critică pentru războinici și bărbați în orice vârstă. Dar cred că o lectură atentă indică sentimentele subevaluate ale lui Ahile pentru Briseis se ascunde sub masca stoică pe care trebuie să o poarte ca războinic, sentimente care nu se pot sparge prin mască ca nu cumva să-i marcheze demnitatea.,Ahile și supușii săi Myrmidonii se retrag din luptă și se așează pe țărm lângă navele sale. Cel mai bun prieten al său, Patroclus, îl livrează pe Briseis Lordului Agamemnon. Ahile se retrage pe țărmul mării, din care se ridică Thetis, zeița sa mamă, căreia îi discută situația., Ea dezvăluie lui Ahile soarta lui dublă, fie el rămâne și câștigă onoare și glorie și moarte iminentă pe câmpul de luptă, sau el ar putea naviga înapoi în Grecia în liniște și să trăiască o lungă o viață lipsită de evenimente în obscuritate, o alegere el ar alege cu bucurie dacă el ar putea pleca cu frumusețea lui Briseis, care este în afara problemei, pentru că nuThetis este de acord să-și pledeze cazul cu Zeus, care a aranjat să lase valul de luptă să se întoarcă pentru a favoriza troienii, până când îi vor conduce pe greci la mare și vor începe să ardă navele grecești., Ahile abia menționează Briseis în povestirea sa despre poveste mamei sale Thetis, dar ea și ceilalți zei știu ce este în inima lui.o mare parte din Cartea 2 a Iliadei este o listă lungă a numeroaselor orașe-state care au contribuit armatele la cauza comună. Scrierile antice sunt îndrăgite de astfel de liste, seamănă cu genealogiile atât din Geneza, cât și din Matei și Luca. Profesorul Vandiver povestește despre dezbaterile pe care savanții le au asupra acestor liste, dar cred că cele mai simple explicații sunt uneori cele mai bune explicații., În primul rând, se referă la personaje din alte povești care s-au pierdut mult timp în nisipurile istoriei, dar sunt încă foarte familiare publicului lor antic. În al doilea rând, vă puteți imagina Iliada fiind recitat într-un festival religios, cetățenii fiecărui oraș-stat ar aștepta mențiunea lor în saga, poate că ar ridica moralul atunci când orașul lor este numit de bard.duelul începe Iliada, povestea tragică a oamenilor care se comportă prost, povestea tragică a zeilor care se comportă prost și cum mizeria și moartea pândesc mii din cauza încăpățânării lor. Acestea sunt poveștile oamenilor și ale războiului.,
când liniile de luptă se formează, dar înainte de începerea bătăliei,
„Hector și-a greblat fratele cu insulte, batjocuri înțepătoare:
‘Paris, Paris îngrozitor! Prințul nostru de frumusețe,
nebun pentru femei, le ademeni pe toate să ruineze!
ar Dumnezeu nu s-au născut, și a murit necăsătorit.
asta este tot ce aș cere. Mai bine în acest fel de departe decât să te strutting aici, o ultraj,
o bătaie de joc în ochii tuturor dușmanilor noștri.”
Hector poartă din acest război fiind luptat peste adulterul fratelui său.
De ce duce mii să moară pentru o astfel de pofta?, Lasă-l pe fratele său să lupte în acest război,
lasă-l pe fratele său să se confrunte cu dușmanul său, nobilul rege Agamemnon,
lasă Parisul și Agamemnon să se confrunte unu la unu, de la om la om.
lasă-i să se dueleze până la moarte, lasă-i să lupte pentru mâna lui Helen.deci, Hector mărșăluiește cu curaj calm numai spre liniile grecești,
unii greci își lasă săgețile să zboare, dar Agamemnon le cere să se oprească,
să se oprească în timp ce aud ce propunere vrea să propună Hector.,
Agamemnon și toți Grecii ascultă cu atenție și sunt de acord,
Să armatele scoate armura lor în domeniu,
Sa Regele Agamemnon fata adulteră Paris, într-un duel,
Lasă-i să decidă cine ia mâna de Helen
Lasă-i duel de a decide soarta acestui război groaznic.dar înainte de începerea duelului există o ofrandă către zei, deci există un armistițiu rar care permite celor înalți de pe zidul Troiei să cerceteze armata adversă.
vechiul rege Priam spionează Helen, dar uimitor arată nici o furie, ca el cheamă la ea,
” vino aici, dragă copil., Stai în fața mea,
astfel încât să puteți vedea soțul tău de mult timp în urmă,
rudele și poporul tău.
nu te învinovățesc. Eu îi învinovățesc pe zei.
ei sunt cei care au adus acest război asupra mea.”
apoi îi cere să arate războinicii greci pe care îi spionează pe teren.,
„Și Helen strălucirea de femei a raspuns lui Priam,
‘I venera deci, dragă tată, teamă de tine,
dacă doar moartea-mi te rog atunci, la moarte,
în acea zi am urmat pe fiul tău la Troia, în pofida
patul meu, rudele mele și a copilului meu,
preferata mea atunci, adult acum,
și frumoasă camaraderie de femei de vârsta mea.
moartea nu a venit niciodată, așa că acum nu pot decât să mă risipesc în lacrimi.'”
pentru multe pagini, Radiantul tragic Helen se referă la Priam
numeroasele personaje din lumea nobilă pe care le-a lăsat în urmă în Grecia.,
spion Ulise, cu umerii lați, furios spatele liniilor ca un ram,
Iar discuțiile lui Menelaus, clar vorbind, nobil Agamemnon,
spion gigant Ajax, lui umeri masive falnic peste oamenii lui.”Castor breaker of horse and The hardy boxer Polydeuces,
frații mei de sânge, mama mea i-a născut pe amândoi.
poate că au refuzat să se alăture oamenilor în luptă,
temându-se de dispreț, blestemele m-au aruncat.,”
din păcate, ea a fost plecat de acasă atât de mult timp ea nu știa,
că au fost mult timp mort situată în „pământ dătător de viață de Lacedaemon,
țara dragă a părinților lor.”
în viața reală, în cazul în Paris au fost un războinic nobil,
vagon ar fi fost fixate la cai anterioare dimineață, condus de Paris, atrăgându-l și pe Helen la inamic greacă tabără,
Paris proclama cu mândrie la Greci erau liberi să-l lovească în jos,
Paris, oferind pentru a delibera cine ar trebui să dețină mâna lui Helen.
dar care ar scăpa Iliada de plotline sale și Romeo sale.,
în jos pe teren, a proclamat armistițiul, duelul a izbucnit.
unghiile frumoase și armura intermitentă pot impresiona unele dintre femei,
dar nu se potrivesc cu săbiile sălbatice care se balansează de bărbați adevărați,
de războinici adevărați care tranzacționează brusc lovituri în luptă pe câmpul noroios.
Romeo parries cu Agamemnon pentru mai multe pagini,
dar bătălia de măcinare de lovituri tranzacționate nu de bun augur pentru Paris,
și în curând dușmanul său se pregătește să-l bash cu o lovitură finală.,
mult mai târziu, regele Priam va conduce căruța prin liniile grecești pentru a prelua trupul fiului său mort Hector, o întâlnire a taberei inamice care a mers foarte bine, care împacă Regele Priam și Ahile, care stinge furia lui Ahile și încheie povestea Iliadei., Ce s-ar întâmpla aici, dacă Parisul ar fi tăiat, este că regele Priam și-ar trage în căruță iubita sa Helen, pentru a fi predată rușinii ei în tabăra greacă, probabil cu ospitalitatea tensionată a mesei comune obligatorii
soarta Troiei atârnă în balanță, Romeo Parisul nostru a fost supus pe câmpul de luptă, el este pe cale să fie terminat când zeii se comportă prost. Afrodita, zeița iubirii și a poftei, decide să-i salveze pe iubitul ei Romeo, Paris., Nici o obiecție, nu un scâncet se aude de la Paris ca Afrodita se năpustește în jos pentru a scoate Romeo ei în brațele ei de protecție, plasându-l într-un colț al palatului său în pat cald întuneric el a împărtășit cu Helen în vremuri însorite. Vicleanul Afrodita își schimbă forma în cea a unei bătrâne pentru a o ademeni pe Helen în patul ei, în timp ce bătălia se dezlănțuie mai jos.Helen nu este păcălită. Helen știe acest lucru nu este o hag. Helen știe că e Afrodita deghizată. Helen e supărată. Helen îi permite Afroditei să știe că este supărată.
” înnebunitor una, zeița mea, oh, ce acum?
poftind să mă ademenească la ruina mea încă o dată?,
unde mă vei conduce în continuare?
Off și departe de alte grand, țară de lux?
ai un om muritor preferat acolo? Dar de ce acum?
Pentru că Menelaus are bătător Paris dvs. frumos,
și plin de ură ca mine, el tânjește să mă ia acasă?
de asta faci semn aici lângă mine acum
cu toată viclenia nemuritoare din inima ta?
Ei bine, zeiță, du-te la el singur, te plimbi lângă el!
abandonați drumul înalt al zeului și fiți muritori!
niciodată nu a pus piciorul pe Muntele Olimp, niciodată!
suferiți pentru Paris, protejați Parisul, pentru eternitate,
până când vă face soția sa căsătorită, asta sau sclavul său.,
Nu, nu mă voi mai întoarce niciodată. Aș fi greșit,
rușinos să împart patul lașului încă o dată.”
Ce versuri uimitoare, este ca o discuție între Adam și Dumnezeu în sens invers, cu excepția cazului în care Adam este certat de slăbiciune, să dai vina pe femeia pe care Dumnezeu a dat-o el, ea Helen este cert Afrodita pentru a comportat atât de rău, a spune zeita că el este frumos Paris, nu mai este a mea.Aphrodite o poate răsfăța pe Helen în patul Parisului, dar este clar că și-a pierdut tot respectul față de Paris și, fără respectul ei, dragostea ei se pierde., Profesorul Vandiver comentează că acest dialog demonstrează inutilitatea continuării unui război asupra unei Helen care oricum nu mai iubește Parisul.
în Jos, pe domenii, săgeți zbura, soldații mor, armistițiul este încălcat, troieni și greci deopotrivă se grăbesc să pună înapoi pe armura lor zăcând în câmp, troieni și greci deopotrivă, lupta pentru onoare, luptam pentru glorie, lupta pentru a proteja trupurile tovarășilor lor, lupta pentru jefuiască și să fure organele de dușmanii lor, un concurs care este mai mult o încăierare masivă decât o luptă în detaliu macabru pe zeci de pagini de sângeroase rima.,profesorul Vandiver subliniază o mică scenă pe câmpul de luptă care evidențiază pentru ce luptă troienii atât de viteji. Războinicul grec Diomedes îl spionează pe prietenul său oaspete, războinicul troian Glaucon. Prietenii oaspeți au fost diplomații lumii antice, când o ambasadă a sosit în oraș dintr-un alt oraș, au rămas la casa prietenului lor oaspete. Ei au spus unul altuia, există o mulțime de alte troieni pentru a ucide, există o mulțime de alte greci pentru a ucide, să rămânem prieteni, mai bine încă, să ne schimb de armuri astfel încât toată lumea știe au fost sunt prieteni.,
” dar fiul lui Cronus, Zeus, a furat inteligența lui Glaucus.
el și-a schimbat armura de aur pentru bronz cu Diomedes,
în valoare de o sută de boi pentru doar nouă.”
Iliada Blog-ul 5 http://www.seekingvirtueandwisdom.com/the-iliad-blog-5-the-tide-of-battle-turns-against-the-greeks/
Homer, „Iliada”, tradus de Robert Fagles (New York: Penguin Books, 1990), Cartea 3, pp. 133-144.
Homer, „Iliada”, tradus de Robert Fagles (New York: Penguin Books, 1990), Cartea 6, pp. 202-203.