Etnocentrism și Relativism Cultural
în Ciuda cât de mult oamenii au în comun, diferențele culturale sunt mult mai răspândită decât culturale universale. De exemplu, în timp ce toate culturile au limbă, analiza anumitor structuri lingvistice și eticheta conversațională dezvăluie diferențe enorme. În unele culturi din Orientul Mijlociu, este obișnuit să stai aproape de alții în conversație. Nord-americanii păstrează mai multă distanță și mențin un „spațiu personal” mare.,”Chiar și ceva la fel de simplu precum mâncarea și băutul variază foarte mult de la cultură la cultură. În cazul în care profesorul tău vine într-o clasă de dimineață devreme care deține o cană de lichid, ce crezi că bea? În Statele Unite, este cel mai probabil umplut cu cafea, nu ceai Earl Grey, un favorit în Anglia, sau ceai de unt de iac, un discontinue în Tibet.modul în care bucătăriile variază între culturi fascinează mulți oameni., Unii călători se mândresc cu dorința lor de a încerca alimente necunoscute, cum ar fi celebrul scriitor alimentar Anthony Bourdain, în timp ce alții se întorc acasă exprimându-și recunoștința pentru tariful culturii lor native. Adesea, oamenii din Statele Unite își exprimă dezgustul față de bucătăria altor culturi și cred că este brut să mănânci carne de la un câine sau cobai, de exemplu, în timp ce nu pun la îndoială propriul obicei de a mânca vaci sau porci. Astfel de atitudini sunt un exemplu de etnocentrism sau evaluarea și judecarea unei alte culturi pe baza modului în care se compară cu propriile norme culturale., Etnocentrismul, așa cum sociologul William Graham Sumner (1906) a descris termenul, implică o credință sau o atitudine că propria cultură este mai bună decât toate celelalte. Aproape toată lumea este puțin etnocentrică. De exemplu, americanii tind să spună că oamenii din Anglia conduc pe partea „greșită” a drumului, mai degrabă decât pe partea „cealaltă”. Cineva dintr-o țară în care carnea de câine este tarif standard ar putea găsi off—punerea pentru a vedea un câine într-un restaurant francez-nu pe Meniu, ci ca un animal de companie și însoțitorul patron. Un bun exemplu de etnocentrism se referă la părți din Asia ca ” Orientul Îndepărtat.,”S-ar putea întreba, „Orientul Îndepărtat de unde?un nivel ridicat de apreciere pentru propria cultură poate fi sănătos; un sentiment comun de mândrie comunitară, de exemplu, conectează oamenii într-o societate. Dar etnocentrismul poate duce la dispreț sau dispreț față de alte culturi și ar putea provoca neînțelegeri și conflicte. Oamenii cu cele mai bune intenții călătoresc uneori într—o societate pentru a-și „ajuta” oamenii, pentru că îi văd ca fiind needucați sau înapoiați-în esență inferiori., În realitate, acești călători sunt vinovați de imperialismul cultural, impunerea deliberată a propriilor valori culturale asupra unei alte culturi. Expansiunea colonială a Europei, începută în secolul al XVI-lea, a fost adesea însoțită de un imperialism cultural sever. Colonizatorii europeni au considerat adesea oamenii din țările pe care le-au colonizat ca niște sălbatici necultivați care aveau nevoie de guvernare europeană, de îmbrăcăminte, de religie și de alte practici culturale., Un exemplu mai modern de imperialism cultural poate include activitatea agențiilor internaționale de ajutor care introduc metode agricole și specii de plante din țările dezvoltate, ignorând în același timp soiurile indigene și abordările agricole care sunt mai potrivite pentru regiunea respectivă.Etnocentrismul poate fi atât de puternic încât atunci când se confruntă cu toate diferențele unei noi culturi, se poate experimenta dezorientare și frustrare. În sociologie, numim acest șoc cultural. Un călător din Chicago ar putea găsi liniștea de noapte din Montana rurală neliniștitoare, nu pașnică., Un student de schimb din China ar putea fi deranjat de întreruperile constante din clasă, în timp ce alți studenți pun întrebări—o practică considerată nepoliticoasă în China. Poate că călătorul din Chicago a fost inițial captivat de frumusețea liniștită a Montana, iar studentul chinez a fost inițial încântat să vadă o sală de clasă în stil american. Dar, pe măsură ce experimentează diferențe neprevăzute față de propria lor cultură, entuziasmul lor dă loc disconfortului și îndoielilor cu privire la modul de a se comporta corespunzător în noua situație. În cele din urmă, pe măsură ce oamenii învață mai multe despre o cultură, își revin din șocul culturii.,șocul cultural poate apărea deoarece oamenii nu se așteaptă întotdeauna la diferențe culturale. Antropologul Ken Barger (1971) a descoperit acest lucru atunci când a efectuat o observație participativă într-o comunitate inuită din Arctica Canadiană. Originar din Indiana, Barger a ezitat când a fost invitat să se alăture unei curse locale de rachete de zăpadă. Știa că nu se va împotrivi niciodată acestor experți. Destul de sigur, el a terminat ultimul, la mortificare lui. Dar membrii tribului l-au felicitat, spunând: „Ai încercat cu adevărat!”În cultura lui Barger, el învățase să prețuiască Victoria., Pentru oamenii inuiți, câștigarea a fost plăcută, dar cultura lor a apreciat abilitățile de supraviețuire esențiale pentru mediul lor: cât de mult a încercat cineva ar putea însemna diferența dintre viață și moarte. De-a lungul șederii sale, Barger a participat la vânătoarea de caribou, a învățat cum să se adăpostească în furtunile de iarnă și, uneori, a mers zile cu puțină sau deloc mâncare pentru a împărtăși între membrii tribului. Încercând din greu și lucrând împreună, două valori nemateriale, au fost într-adevăr mult mai importante decât câștigarea.în timpul petrecut cu tribul Inuit, Barger a învățat să se angajeze în relativismul cultural., Relativismul Cultural este practica de a evalua o cultură după propriile standarde, mai degrabă decât de a o vedea prin prisma propriei culturi. Practicarea relativismului cultural necesită o minte deschisă și o dorință de a lua în considerare și chiar de a se adapta la noi valori și norme. Cu toate acestea, îmbrățișarea fără discriminare a tuturor lucrurilor despre o nouă cultură nu este întotdeauna posibilă., Chiar și cei mai relativiști din punct de vedere cultural din societățile egalitare—cele în care femeile au drepturi politice și control asupra propriilor corpuri—ar pune la îndoială dacă practica larg răspândită a mutilării genitale feminine în țări precum Etiopia și Sudan ar trebui acceptată ca parte a tradiției culturale. Sociologii încearcă să se angajeze în relativism cultural, apoi, poate lupta pentru a reconcilia aspecte ale propriei lor culturi cu aspecte ale unei culturi pe care le studiază.,uneori, când oamenii încearcă să rectifice sentimentele de etnocentrism și să dezvolte relativismul cultural, se mișcă prea departe spre celălalt capăt al spectrului. Xenocentrismul este opusul etnocentrismului și se referă la credința că o altă cultură este superioară propriei persoane. (Cuvântul rădăcină greacă xeno, pronunțat „ZEE-no”, înseamnă „străin” sau „oaspete străin”.,”) Un student de schimb care pleacă acasă după un semestru în străinătate sau un sociolog care se întoarce din domeniu poate găsi dificil să se asocieze cu valorile propriei culturi după ce a experimentat ceea ce consideră un mod de viață mai corect sau mai nobil.poate că cea mai mare provocare pentru sociologii care studiază diferite culturi este problema păstrării unei perspective. Este imposibil pentru oricine să păstreze toate prejudecățile culturale la distanță; cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne străduim să fim conștienți de ele. Mândria în propria cultură nu trebuie să conducă la impunerea valorilor sale asupra altora., Și o apreciere pentru o altă cultură nu ar trebui să împiedice indivizii să o studieze cu un ochi critic.în timpul vacanței de vară, Caitlin a zburat de la Chicago la Madrid pentru a o vizita pe Maria, studenta de schimb cu care s-a împrietenit în semestrul precedent. În aeroport, ea a auzit rapid, muzical spaniolă fiind vorbit peste tot în jurul ei. Interesant cum a fost, ea a simțit izolat și deconectat. Mama Mariei a sărutat-o pe Caitlin pe ambii obraji când a salutat-o. Tatăl ei impunător și-a păstrat distanța. Caitlin a fost pe jumătate adormit până când a fost servită cina-la 10 p.,M.! Familia Mariei s-a așezat la masă ore întregi, vorbind tare, gesticulând și argumentând despre politică, un subiect de cină tabu în casa lui Caitlin. Au servit vin și au prăjit oaspetele lor onorat. Caitlin a avut probleme în interpretarea expresiilor faciale ale gazdelor și nu și-a dat seama că ar trebui să facă următorul toast. În acea noapte, Caitlin s-a târât într-un pat ciudat, dorind să nu fi venit. I-a fost dor de casa ei și s-a simțit copleșită de noile obiceiuri, limbi și împrejurimi. A studiat spaniola la școală ani de zile—de ce nu a pregătit-o pentru asta?,
ceea ce Caitlin nu și-a dat seama a fost că oamenii depind nu numai de cuvintele rostite, ci și de indicii subtile precum gesturile și expresiile faciale, pentru a comunica. Normele culturale însoțesc chiar și cele mai mici semnale nonverbale (DuBois 1951). Ei ajută oamenii să știe când să strângă mâinile, unde să stea, cum să converseze și chiar când să râdă. Ne raportăm la alții printr-un set comun de norme culturale și, de obicei, le luăm de la sine.din acest motiv, șocul cultural este adesea asociat cu călătoriile în străinătate, deși se poate întâmpla în propria țară, stat sau chiar în orașul natal., Antropologul Kalervo Oberg (1960) este creditat cu prima inventare a termenului „șoc cultural.”În studiile sale, Oberg a constatat că majoritatea oamenilor au descoperit că întâlnirea cu o nouă cultură este interesantă la început. Dar puțin câte puțin, au devenit stresați interacționând cu oameni dintr-o altă cultură care vorbeau o altă limbă și foloseau expresii regionale diferite. Au fost alimente noi de digerat, noi programe zilnice de urmat și noi reguli de etichetă de învățat. A trăi cu acest stres constant îi poate face pe oameni să se simtă incompetenți și nesiguri., Oamenii reacționează la frustrare într-o nouă cultură, a găsit Oberg, respingând-o inițial și glorificând propria cultură. Un american care vizitează Italia ar putea să tânjească după o pizza „adevărată” sau să se plângă de obiceiurile nesigure de conducere ale italienilor în comparație cu oamenii din Statele Unite.vă ajută să vă amintiți că cultura este învățată. Toată lumea este etnocentrică într-o măsură, iar identificarea cu propria țară este naturală.șocul lui Caitlin a fost minor în comparație cu cel al prietenilor ei Dayar și Mahlika, un cuplu turc care locuiește în locuințe studențești căsătorite în campus., Și nu era nimic asemănător cu cel al colegului ei de clasă Sanai. Sanai a fost forțată să fugă din Bosnia sfâșiată de război cu familia ei când avea cincisprezece ani. După două săptămâni în Spania, Caitlin a dezvoltat un pic mai multă compasiune și înțelegere pentru ceea ce acei oameni au trecut prin. Ea a înțeles că adaptarea la o nouă cultură necesită timp. Poate dura săptămâni sau luni pentru a vă recupera din șocul cultural și poate dura ani pentru a vă adapta pe deplin la a trăi într-o nouă cultură.
până la sfârșitul călătoriei lui Caitlin, ea și-a făcut noi prieteni pe tot parcursul vieții. Ieșise din zona ei de confort., Învățase multe despre Spania, dar descoperise și multe despre ea însăși și despre propria ei cultură.
se Confruntă cu noi culturi oferă o oportunitate de a practica relativism cultural. (Foto prin amabilitatea OledSidorenko / flickr)